Articolul 462Soluțiile după rejudecare

Grile de examen pe acest articol

4 grile din subiecte oficiale citează art. 462. Enunțurile sunt mai jos. Baremul oficial este pe pagina sesiunii, iar explicația este disponibilă cu abonament.

1. Inculpatul A a fost condamnat în primă instanță de Curtea de Apel Ploiești la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu [art. 297 alin. (1) C.pen.], fapta constând în aceea că, în calitate de director general al unei regii autonome, a vândut unei persoane fizice o suprafață de teren aflată în proprietatea publică a statului și în administrarea regiei autonome pe care o conducea. Sentința primei instanțe a rămas definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a respingerii tuturor apelurilor declarate în cauză. La 2 ani după rămânerea definitivă a sentinței Curții de Apel Ploiești, condamnatul A a formulat cerere de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), arătând că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat, într-o altă cauză, regimul juridic al suprafeței de teren și a decis, prin hotărâre definitivă, că aceasta s-a aflat întotdeauna în proprietatea privată a regiei autonome pe care A o conducea la data faptei. Prin aceeași cerere, condamnatul A a solicitat și suspendarea executării pedepsei de 6 ani închisoare. Cererea de revizuire a fost admisă în principiu, iar instanța a dispus, prin aceeași încheiere, și suspendarea executării pedepsei aplicate condamnatului A. În această situație:

   INPPA absolvire 9 nov 2025 grila G1 · Drept procesual penal · Baremul oficial

2. Inculpatul A a fost condamnat în primă instanță de Curtea de Apel Ploiești la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu [art. 297 alin. (1) C.pen.], fapta constând în aceea că, în calitate de director general al unei regii autonome, a vândut unei persoane fizice o suprafață de teren aflată în proprietatea publică a statului și în administrarea regiei autonome pe care o conducea. Sentința primei instanțe a rămas definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a respingerii tuturor apelurilor declarate în cauză. La 2 ani după rămânerea definitivă a sentinței Curții de Apel Ploiești, condamnatul A a formulat cerere de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), arătând că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat, într-o altă cauză, regimul juridic al suprafeței de teren și a decis, prin hotărâre definitivă, că aceasta s-a aflat întotdeauna în proprietatea privată a regiei autonome pe care A o conducea la data faptei. Prin aceeași cerere, condamnatul A a solicitat și suspendarea executării pedepsei de 6 ani închisoare. Cererea de revizuire a fost admisă în principiu, iar instanța a dispus, prin aceeași încheiere, și suspendarea executării pedepsei aplicate condamnatului A. În această situație: