Codul civil

Cartea a II-a > Titlul II > Capitolul VI — Drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților > Secţiunea 1 — Dispoziții comune

Articolul 322Regimul unor acte juridice

Text în vigoare la 8 septembrie 2026 — sincronizat din legislatie.just.ro.

(1) Fără consimțământul scris al celuilalt soț, niciunul dintre soți, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuinței familiei și nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosința acesteia. (2) De asemenea, un soț nu poate deplasa din locuință bunurile ce mobilează sau decorează locuința familiei și nu poate dispune de acestea fără consimțământul scris al celuilalt soț. (3) În cazul în care consimțământul este refuzat fără un motiv legitim, celălalt soț poate să sesizeze instanța de tutelă, pentru ca aceasta să autorizeze încheierea actului. (4) Soțul care nu și-a dat consimțământul la încheierea actului poate cere anularea lui în termen de un an de la data la care a luat cunoștință despre acesta, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului matrimonial. (5) În lipsa notării locuinței familiei în cartea funciară, soțul care nu și-a dat consimțământul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celălalt soț, cu excepția cazului în care terțul dobânditor a cunoscut, pe altă cale, calitatea de locuință a familiei. (6) Dispozițiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător actelor încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (2).

Grile de examen pe acest articol

4 grile din subiecte oficiale citează art. 322. Enunțurile sunt mai jos. Baremul oficial este pe pagina sesiunii, iar explicația este disponibilă cu abonament.

În anul 2016, soții A și B, împreună cu cei trei copii minori ai lor, se mută în casa dobândită de B prin moștenire legală, bun propriu. Soții efectuează lucrări de renovare și amenajare a locuinței, cumpărând mobilă și obiecte de artă pentru decorarea ei. Începând cu anul 2019, B, suferind de alcoolism cronic, începe să vândă, fără știrea lui A, obiecte din casă, iar în decembrie 2020 înstrăinează fratelui său C, pe o sumă derizorie, două tablouri pictate de un artist plastic renumit. Deși A sesizează a doua zi dispariția tablourilor, abia în februarie 2022 A află cine este adevăratul cumpărător, drept pentru care introduce, în martie 2022, o acțiune în anularea vânzării și restituirea bunurilor, motivând că imobilul în care se aflau tablourile este locuința familiei. C se apără susținând că oricare dintre soți poate înstrăina cu titlu oneros bunuri comune a căror înstrăinare nu este supusă unor formalități de publicitate, că nu este notat în cartea funciară că imobilul este locuință a familiei, că nu există un refuz scris din partea lui A cu privire la vânzare și că el este de bună-credință, deoarece nu știa că imobilul în care locuiau A și B este locuința familiei. În schimb, A face dovada că C, împreună cu familia acestuia, îi vizitaseră adesea pe soții A și B în acea casă, fiind prezenți la principalele evenimente de familie. Instanța:
INPPA absolvire 6 nov 2022 grila G1 · Drept civil · Baremul oficial
În anul 2016, soții A și B, împreună cu cei trei copii minori ai lor, se mută în casa dobândită de B prin moștenire legală, bun propriu. Soții efectuează lucrări de renovare și amenajare a locuinței, cumpărând mobilă și obiecte de artă pentru decorarea ei. Începând cu anul 2019, B, suferind de alcoolism cronic, începe să vândă, fără știrea lui A, obiecte din casă, iar în decembrie 2020 înstrăinează fratelui său C, pe o sumă derizorie, două tablouri pictate de un artist plastic renumit. Deși A sesizează a doua zi dispariția tablourilor, abia în februarie 2022 A află cine este adevăratul cumpărător, drept pentru care introduce, în martie 2022, o acțiune în anularea vânzării și restituirea bunurilor, motivând că imobilul în care se aflau tablourile este locuința familiei. C se apără susținând că oricare dintre soți poate înstrăina cu titlu oneros bunuri comune a căror înstrăinare nu este supusă unor formalități de publicitate, că nu este notat în cartea funciară că imobilul este locuință a familiei, că nu există un refuz scris din partea lui A cu privire la vânzare și că el este de bună-credință, deoarece nu știa că imobilul în care locuiau A și B este locuința familiei. În schimb, A face dovada că C, împreună cu familia acestuia, îi vizitaseră adesea pe soții A și B în acea casă, fiind prezenți la principalele evenimente de familie. Instanța: